22 noiembrie 2010

Mental disorder

Stăteam în seara asta şi mă gândeam să îmi propun nişte lucruri pe care să le respect.

So, mi-am propus să iert. Merg pe principiul "Iert, dar nu uit!”. Nu vreau să fiu iertată. Nu am de ce să vreau asta. Tot ce am făcut a fost gândit şi benevol. Unele persoane nu calculează tot înainte şi, până la urmă, este omenesc să greşeşti. Sunt un om aşa bun! :)) De fapt, am fost întotdeauna.

 Mi-am propus să învăţ. Da, ştiu, e naşpa. E naşpa pentru că nici eu nu prea cred în chestiile astea. Dar mi-am dat seama de un lucru, în toţi anii ăştia: sunt pe cont propriu! Da, frate. E una din săptămânile nasoale. Nu ai chef şi nici timp să înveţi şi afli că dai test. Te panichezi. Te bate gândul să-ţi faci copiuţe.

Îţi aduci aminte că nici măcar nu mai ai cartuş. Colegii îşi bagă degetele în urechi şi încep sa retocească tot ce au tocit acasă. Te uiţi în jur, colegă-ta nu şi-a învăţat nici ea. Aia din spate nu-ţi dă pentru că e calică (sorry, colega!). La cealaltă, de pe diagonală, nu poţi apela; la urma urmei, nici n-aveţi aceleaşi subiecte. Vine ora în care trebuie să dai test. Dintr-o dată, te iau căldurile, te înroşeşti la faţă şi nu ştii ce să mai faci. Din cauza panicii, nu mai ştii nici măcar informaţiile pe care le-ai prins din mers. Primeti subiectul. Când te uiţi la el, wow! Nu ştii nimic, absolut. Scrii un răspuns pe jumătate corect la exerciţiul cel mai uşor, te întorci pe-o parte, colegă-ta scrie de zor (dar ea nu şi-a învăţat, nu, nu!), aia din spate scrie şi ea la fel de mult, dar nu-ţi dă nici de-a dracu'.

Edit: Colega din spate mi-a dat la fizică.

Şi are dreptate, frate. Ea a învăţat pentru nota aia. Şi eu aş face la fel. Am făcut. Îmi aduc aminte că a fost o zi din perioadă mea de toceală în care am cedat nervos şi am ţipat la Alberto, un fost coleg: "Nu-ţi dau! Mama mă bate acasă ca să învăţ!”. Chiar aşa era. Eram silită să învăţ şi ajunsese să-mi placă să fac asta. Dar m-am lăsat de învăţat. Şi ghici ce: îmi pare rău. Chestia asta rămâne valabilă. Chiar mâine am de gând să-mi învăţ şi să mă pregătesc. Tihihi, ne ascultă la fizică! :))

Mi-am propus să-mi fac temele. Stau destul de mult la calculator şi fac tot felul de lucruri pe care nici nu ar trebui să le fac. Le fac de plictiseală. În aceeaşi plictiseală aş putea să-mi fac temă. Aş da vina pe lene, dar se numeşte "lipsă de voinţă”. Dacă mă străduiesc, cred că nu am cum să o dau în bară. Temele nu sunt aşa de rele şi, în definitiv, sunt cele care te scot câteodată din noroi.

Să zicem că te prinde profă pe hol, alergând, transpirat. Primul lucru care te întreabă este "Ţi-ai făcut tema?”. Dacă da, te-ai scos! Pe de altă parte, de exemplu la matematică, temele ajută destul de mult, mai ales că poţi primi la test chiar din ele. Antrenamentul este şi el la fel de important. Şi dacă mai lucrezi, nu ai cum să nu rămâi cu ceva în cap, acel ceva te poate ajuta oricum.

Mi-am propus să nu mai las pe nimeni să mă ia peste picior, indiferent că este coleg, prieten sau profesor; mi-am propus să nu mai dezamăgesc şi să nu mai greşesc. Cam atât mi-am propus, până acum. O să le scriu pe o foaie, codat (Gen: “Propunere nr. 1: Checked!; Propunere nr. 2: Checked!, etc.) şi o să le bifez când constat că mi-am respectat propunerea. Ah, mă duc să citesc “Moara cu noroc”. Doamne, ajută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!