25 ianuarie 2011

Scrisoare pentru părinţi


Nu-i nimic. Voi fi destul de matură pentru toţi trei.

Am prins ideea. Vreţi să îndepărtaţi de lângă mine până şi fiinţele pe care le iubesc şi pentru care am făcut atâtea sacrificii. Vreţi să îmi luaţi libertatea, tinereţea şi bucuria. Vreţi să ştergeţi de pe faţa mea şi ultima urmă de zâmbet. Vreţi să mă vedeţi singură şi nefericită. Ştiu că-mi vreţi răul, este prea evident. Poate dacă aţi încerca să fiţi mai subtili... O să cedez şi de data asta, pentru că nu mă pot lupta cu amândoi.

Toate lucrurile la care am renunţat s-au dus pe apa sâmbetei. Din cauza voastră am renunţat. Pentru că luaţi din mine şi ultimul strop de putere. E dificil, am doar 16 ani. Credeţi că e uşor? Puneţi-vă în locul meu.
Vă purtaţi ca nişte virgini frustraţi de 12 ani. Sunteţi imaturi şi tâmpi. Nu mă iubiţi. Nici nu v-am cerut-o. V-am cerut puţină libertate, respect şi intimitate. Mi-aţi zis de atâtea ori că mai bine m-aţi fi avortat. Uitaţi-vă în jurul vostru, dragilor. Spuneţi-mi şi mie câţi dintre copiii vecinilor au participat vreodată la o olimpiadă. Ia uitaţi-vă pe caietele lor, stiu să scrie? Sunt analfabeţi. O ştiu şi eu, o ştiţi şi voi. Hai s-o dăm pe aia dreaptă: aveţi câte 40 şi nici măcar o cerere nu ştiţi să scrieţi. Câte clase aveţi? Ştiţi să scrieţi o frază corect? Aşa, după dictare.
Aveţi atâtea aşteptări de la mine, încât daţi altora impresia că mi-aţi pus luna la picioare, dar ştiţi şi voi că nu e aşa.

Am ajuns să fiu o stafie în casa voastră. Vin, intru în camera asta nesuferită şi de-abia ies de câteva ori înainte să plec de la şcoală. Nu cheltuiţi averi pe mine, ştiţi şi voi câţi bani de buzunar primesc. V-am greşit cu ceva? Cred că da. M-am născut, probabil, dintr-o altă greşeală a voastră. Şi, cel mai naşpa: încă trăiesc. Sunt un coşmar? Nu, zău? Dacă nu ascult infectele de manele şi nu mă uit la OTV, credeţi că-s o scursură a societăţii?
Deştepţilor care vă daţi voi deştepţi, ştiu că vă doare în pulă (aia pe care o împărţiţi amândoi) că sufăr şi că plâng ca proasta ore întregi pe covor.  Sunt absolut sigură că toate chestiile astea, pe viitor, tot pe mine mă vor afecta. Dar stau şi îndur cu gândul că, într-o zi, o să scap din lanţurile voastre şi o să-mi trăiesc şi eu viaţa. Sau poate o să am norocul să dea o maşină peste mine.

Am avut prea multe aşteptări, ştiu. Pentru un singur lucru vă mulţumesc. Nu v-aţi certat niciodată. Sunteţi uniţi, pentru că vă potriviţi perfect. Perfizi, profitori, mincinoşi. Aveţi amândoi caractere infecte. Nu, ştiţi ce? Mă bucur pentru toate avorturile pe care le-ai făcut tu, mamă. Nimeni nu merită tratamentele voastre. Nimeni! Îmi provocaţi repulsie. Voiaţi să mă faceţi să vă urăsc? Aţi reuşit deja.

Să nu vă închipuiţi că eu o să fiu o javră, că nu moştenesc nimic de la voi. O să vă arăt ce înseamnă să fii om cu cineva, dacă am ocazia să trăiesc; o să vă simţiţi mai rău decât dacă v-aş lăsa să muriţi de foame.
Nu ridicaţi de cur în sus, că n-aţi făcur niciun sacrificiu pentru mine. Dacă s-ar putea, existenţa voastră s-ar rezuma la un pachet de ţigări, două căni de cafea şi o pâine. Foarte frumos şi romantic, da' mai sunt şi eu în peisaj. Nu am un loc de muncă, nu am de unde să produc un ban de pâine. De ce nu m-aţi abandonat? Sigur sunt a voastră? Hai să facem un test ADN. Eu vă reneg oricum.

Îmi pasă de voi, că nu sunt jigodie. Nu am să dau cu piciorul în voi când o să fiţi bătrâni şi nici n-o să vă duc la azil. Să fiu sinceră, pentru oameni ca voi nu dau doi bani. Dar sunteţi o excepţie, că m-aţi ţinut în casa voastră şi mi-aţi dat să mănânc atâţia ani. Să nu credeţi că v-apreciez în vreun fel. Nicidecum. Persoane respectabile sunt acelea care au făcut ceva în viaţă, care au fost oameni, care au ştiut când şi ce să ofere şi care au ştiut unde să se oprească. Ăia, pe care voi îi consideraţi fraieri, sunt persoane cu adevărat importante.
Poate este o consecinţă a faptului că m-aţi conceput sau poate este doar rezultatul ataşării mele de voi, dar... să ştiţi că pe mine chiar m-ar durea dacă vi s-ar întâmpla ceva, proştilor. Îmi pare rău că scuipaţi numai înjurături şi că mă luaţi la şuturi, ştiţi şi voi acum de ce. O să vă amintiţi, cândva, tot ce mi-aţi făcut. Şi-o să vă pară mai rău decât îmi pare mie acum.

M-aţi îmbătrânit înainte de timp. Pentru ce? Un singur lucru vă mai cer: dacă o să mor înaintea voastră, incineraţi-mă.
P.S: Dacă tot faceţi o treabă, măcar băgaţi cuţitul în mine. E mai rapid, pe bune.


Copilul vostru, despre care nu ştiţi că are un blog şi că-şi spune Pumpkin Pie...

41 de comentarii:

  1. Ai dreptate: toate treburile astea tot pe tine te vor afecta, dar depinde de tine in ce fel. Eu le-am folosit ca sa devin o femeie puternica si independenta, dar mai ales, sa invat sa ignor. Eu iti doresc mult curaj si sa fii tare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hei, hei, hei... ciudat cum ar parea, sa sti ca te inteleg. Si totusi nu e bine. Nu e bine ca suferi atat. La 16 ani nu ai voie... o sa ai o viata pentru asta, o viata o sa vezi k oamenii sunt de kkt, ca prietenii nu raspund la telefon, ca parintii sunt egoisti. Iti faci rau singura gandind prea mult, mult prea devreme. Si asa cum ai spus si tu, nu ai un job, nu ai unde sa te duci. Invata sa fi vicleana cu viata asa cum e viata cu tine, pana vei putea sa o stapanesti. Si nu esti singura/ garantez ca multi adolescenti (si nu numai) trec prin asta. Pe mine si la 30 d ani ma suna mama la 2 noaptea sa ma intrebe unde sunt si de ce nu vin acasa, desi am muncit, am realizat foarte multe si i-am asigurat un trai linistit, nimic, niciodata nu e de ajuns. Mereu imi spune ca as mai putea sa fac si X si Y lucru. O sa fie bine cu timpul, promit :))

    RăspundețiȘtergere
  3. mi`am "pierdut" vreo 30-40 de minute pe aici citind lucruri interesante, ba pe unele le`am si recitit. interesant si asteptam si alte articole.

    RăspundețiȘtergere
  4. Unii chiar nu-şi asumă unele responsabilităţi,pentru ei "iubirea" înseamnă doar să le dai de mâncare şi să-i îmbraci.Nici gând să te oprească după ce ai venit de la şcoală şi să te întrebe "Cum ţi-a mers azi?" Eventual "Ai luat vreo notă?" :-j.

    Când participi la concursuri,la olimpiade,sunt până la cer mândri de tine dar când iei un 6 la matematică pentru că pur şi simplu nu înţelegi,oricât ai încerca sau poate pentru că ai un profesor cu pică pe tine,de acolo iasă ceartă...da ceartă serioasă.De acolo iasă cuvinte care te rănesc,care te fac să te simţi inutil :-j.

    Uite aici ceva care îmi ridică moralul şi poate că îţi place şi ţie:

    http://www.youtube.com/watch?v=ocDlOD1Hw9k


    BlackAndWhite

    RăspundețiȘtergere
  5. aloooo! la cate vizualizari, comentarii, inscrisi ai tu ala care tre' sa-si bage cutitu in mine sunt eu! pai ar trebui mai degraba sa faci o cinste din asta virtuala decat sa te chinui atat! netu' poate fi chiar distractiv cand ai 16 ani! mai ales ca inca nu muncesti cu el:(((

    RăspundețiȘtergere
  6. @Andera Y, mulţumesc pentru încurajare. Fii sigură că toate chestiile astea mă fortifică...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Casa Cu Nuci, sper şi eu să fie bine! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @green, eşti binevenit oricând. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @BlackAndWhite, ştiu că există şi altfel de părinţi iresponsabili. La mine, comunicarea lipseşte cu desăvârşire. Fără a fi modestă, îţi zic că, dacă nu aş fi ştiut să fac unele alegeri, viaţa mea ar fi fost cu totul diferită. Aş fi mers în jos până m-aş fi prăbuşit.
    Mi se întâmplă şi mie să dau peste o materie la care chiar nu înţeleg şi să fiu acuzată că nu-mi dau deloc silinţa. Eh, acum depinde şi de părinţi, şi de profesori, şi de tine. Pe mine, sincer, nu mă mai rănesc vorbele lor de mult.
    Mulţumesc pentru melodie, draga mea! Mulţumesc că stai pe aici şi-mi citeşti aberaţiile! :* Mulţumesc pentru tot. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Capsunarul se intoarce!, nici eu nu ştiu ce le place aşa de mult la mine.
    Cu ce ai dori să te servesc, virtual? ;;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Te inteleg PERFECT, DIN PACATE...:(

    RăspundețiȘtergere
  12. @Paolla, îmi pare rău că înţelegi. :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Esti norocoasa ca ii ai pe amundoi...Pe ,mine tata(care acum il URASC),m-a parasit la 4 ani,si la 11 ani,ca si cum nu se inamplase nimic,vine si ne ia acolo,clar a fst alegerea mamei mele,nu a mea.Dar cum se poarta cu tine,asa se poarta si cu mine.Din pacate,trebuie sa suport,lasa,cum am rezistat pana acum,o fac si pana la 18 ani,mai sunt putini ani:-J.

    apropo,super blog

    miss simpatia

    RăspundețiȘtergere
  14. @Miss Simpatia, mă bucur că-i am pe amândoi şi, chiar dacă uneori sunt cum sunt, nu le doresc răul. Îi vreau în viaţă...

    RăspundețiȘtergere
  15. Dureroasa toata treaba pe care ai zis`o...dar dureros de adevarata.
    Peste 5-6 ani, cand o sa poti sa te intretii singura, totul va fi mai usor, iar ei or sa isi dea seama de greselile facute.
    Imi pare rau pentru ca ar fi trebuit sa radiezi de fericire si ei sa te ajute sa-ti traiesti tineretea in cel mai frumos mod posibil.
    Fruntea sus si zambetul pe buze!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Ioana, de-abia aştept să stau şi să mă întreţin singură. :) Dacă ajung să fac asta.

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu esti singura care a fost imbatranita prea devreme de niste parinti imorali ...

    RăspundețiȘtergere
  18. @Ellena, nici nu am zis asta. Sunt conştientă că există multe alte cazuri.

    RăspundețiȘtergere
  19. La 16 ani parintii sunt cel mai mare dusman. Vezi sa nu regreti vreodata ce-ai scris aici...
    La 16 ani abia inveti cu ce se mananca viata, nu o cunosti, nu esti matura, nu esti capabila sa iei decizii pentru tine. Da, nu esti. Parintii trebuie sa te indrume, ca sa nu ajungi unde nu vrei.
    Nu te obosi sa ma contrazici cu argumente de genul sunt desteapta, sunt olimpica, sunt suficient de matura sa stiu ce vreau. Pentru ca nu esti. Pentru ca daca ai fi, ai intelege altfel viata decat o transpui aici.
    Iti doresc o adolescentacat mai linistita.

    RăspundețiȘtergere
  20. Bună Ziua ! Domnişoarei PumpkinPie !
    ~
    Te-aş plictisi, mai bine tac !
    ~
    Îţi propun ... o altă ABERAŢIE:

    Cum îi prinzi "la înghesuială", i-ai la îmbrăţişat, pe rând, cu pupături şi VORBE DULCI, ca să-i "înrăieşti" ... definitiv !
    Mai ales, dacă poţi, dacă NU TE DOBOARĂ, o aberaţie finală:
    ZILNIC spune-le că ... ÎI IUBEŞTI !!!
    ~
    În "REST" ... învaţă BINE pe mai departe ! Şcoala este necesară, mai ales ca să poţi să "STAI" şi să te întreţii singură !
    ~
    Mă opresc aici ! Nu vreau să te adorm ... de tot !
    ~
    Cornelius, :)
    PS: ... cum faci rost de nişte bănuţi, cumpără-ţi un BINOCLU ! Vei ştii ce să faci cu el ... ~,

    RăspundețiȘtergere
  21. Din fericire,toti trecem prin varsta de 16 ani...tie ,acum ,oricat de greu ti ar fi,traiesti cei mai frumosi ani,cand deschizi ochii asupra lumii .O sa vezi ca, mai tarziu, o sa ti iubesti pana si greutatile varstei respective.DE fapt,nu greutatile pun in valoare lucrurile frumoase care ni se intampla?

    RăspundețiȘtergere
  22. Şi la mine lipseşte comunicarea :-j.Excepţie:Vorbim DOAR când ne certăm...nu pot,dar NU POT să las garda jos.Nu-mi place sa fiu călcată în picioare,nu accept aşa ceva!

    Nu ai pentru ce,îmi face o foarte mare plăcere!Am observat că trecem aproape prin aceleaşi lucruri..

    P.S. Cred că ai observat că mai las comentarii şi la postările mai vechi.Le recitesc şi le recitesc şi nu mă satur!Aştept şi altele.

    Săptămâna asta nu o să mai pot intra.În schimb,mă revanşez eu săptămâna viitoare,nu scapi de mine :D.

    BlackAndWhite

    RăspundețiȘtergere
  23. Viata nu este chiar asa. Nimeni nu-si alege parintii si viceversa. Viata inseamna cu mult mai mult decat anii pe care ii petreci in casa parinteasca, indiferent ce-ar insemna asta. Stiu ca suna cliseic, dar vei creste si vei deduce singurica toate astea. Fruntea sus!

    RăspundețiȘtergere
  24. Mai Placintuta, pe toate "gardurile" gasesti cartea Conversatii cu Dumnezeu...citeste-o!!!
    Ti-am spus intr-o zi sa cistesti de acelasi autor, povestea "micul suflet"...ok, parintii sunt asa cum sunt, desi informandu-te vei vedea ca nimic nu e intamplator in viata asta...ai declansat un razboi "mental" cu ei...fiecare gand al tau hranesste cu energie aceasta "rana", golindu-te pe tine si umplandu-te de necaz...ai parcurs un drum de 16 ani...mai e putin si poti deveni propriul tau arbitru...e foarte simplu de "imaginat" ce vei face cu libertatea ta in viitor, vei vedea insa ca piedicile de acum sunt floricele pe langa ce va urma...inca esti departe de a-ti putea imagina cata mizerie morala e in exteriorul "caminului" caruia acum ii gasesti atatea neajunsuri...te vei convinge singura...am incercat sa iti dau niste "arme" (cartile)...un om informat e un om inarmat, e un om care poate lupta in toate conditiile...daca inca nu ai realizat, esti un mic soare indigo...cauta pe net tot ce inseamna copii indigo...am pus si eu la mine pe blog un interviu in care se vorbeste si de cei indigo..."interviu cu un copil de cristal"...daca furia ta va reusi de fiecare data sa anuleze toate "acumularile" tale...si sa anihileze efectiv tot ce esi tu in esenta pozitiv, atunci spune tu ce sens ar mai avea lumea asta?...Copii indigo prin excelenta asta fac, lupta, plang, urla de nedreptate, cad si se ridica de fiecare data mult mai puternici, si aduc lumii schimbarea in bine...daca te-ai putea privi o secunda intr-o oglinda astrala, te-ai iubi atat de mult, incat niciodata nu ai mai lasa ca energia ta sublima sa fie patata de furie...si sa nu uit ceva extrem de important..."mai degraba se deschid cerurile in fata unei fiinte modeste, dar care traieste in inima, decat in fata unui episcop sau papa, care traieste in ratiune"...si crede-ma placintel, in lumina ta, acele porti se deschid...le-ai vedea si tu daca nu ai fi atat de preocupata cu furia:)...

    RăspundețiȘtergere
  25. @Pisica Roz, îmi pare rău să te anunţ, dar părinţii nu iau întotdeauna cele mai bune decizii pentru copiii lor şi îmi pare rău că/dacă faci parte din acea categorie de persoane încuiate care cred cu tărie asta. Nu stau să-ţi dau exemple, ştii foarte bine despre ce vorbesc. Pe de altă parte, nu cred că eşti în măsură să decizi când şi cine devine/este matur şi, în orice caz, maturitate înseamnă, citez, “stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală)”. De asemenea, nu poţi să-ţi dai seama de capacităţile unei persoane citind câteva rânduri. Dacă aş avea nevoie de cineva care să-mi confirme că nu sunt în stare să fac ceva, aceea aş fi eu. Sunt mai mult decât sinceră cu mine. Şi, ca să ştii şi tu, am luat destule decizii singură, pentru mine. Şi ghici ce: au fost corecte.

    RăspundețiȘtergere
  26. @DoarATAT, îmi pare rău, dar nu pot fi atât de falsă. În fond, nici mie şi nici părinţilor mei nu le plac dulcegăriile. Ar deveni suspect. :))

    RăspundețiȘtergere
  27. @Anonim, nu ştiu dacă o să trec de această vârstă. Sau poate o să trec, dar terminată psihic. Nu trăiesc cei mai frumoşi ani, mai ales că acum este cea mai grea perioadă din viaţa mea. Mie mi-ar plăcea mai mult să nu dau peste greutăţi. :)

    RăspundețiȘtergere
  28. @BlackAndWhite, la supărare se spun cele mai dureroase cuvinte. Şi, de ce să nu recunosc, şi eu, la rândul meu, le arunc în stânga şi-n dreapta. Diferenţa este că acum nu-mi mai pare rău pentru nimic.
    Te mai aştept pe aici, draga mea. Nici nu vreau să ne săturăm una de alta. :P

    RăspundețiȘtergere
  29. @Razvan, sigur că viaţa nu se rezumă la aceşti 16 ani pe care i-am trăit împreună cu ai mei, dar şi aceşti ani sunt importanţi în formarea mea ca... om. :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Multa revoltare again si again. :)
    Imi pare rau pt. ceea ce ti se intampla si mi pare rau fiindca ai parte de asemenea parinti.
    Nu i inteleg cum reusesc sa te dea la o parte, cum nu ti observa aptitudinile.
    Insa stiu un lucru my sweet pumpkin, amaraciunea asta ce o porti in suflet nu aduce nimic bun. Descarca ti sufletul pe blogul asta, o faci foarte bine, insa in acelasi timp incearca sa ti ameliorezi gandirea in ceea ce i priveste pe ai tai. Nimic nu e intamplator. Probabil, daca te ar fi rasfatat si tinut in puf, nu mai aveai aceleasi capacitati.
    Nimic nu e intamplator.
    Te as lua sub aripa mea in secunda asta. :)
    Babye sweety,

    Duda

    RăspundețiȘtergere
  31. @Duda, deocamdată nu am nevoie de aprecierea nimănui şi nu am nevoie să-mi spună cineva cât de bună sunt; de asta mi-am dat seama şi singură.
    Ei sunt singurii care o să regrete.

    RăspundețiȘtergere
  32. Mda. Știu cum e. La mine e și mai rău pentru că am 19 ani și se poartă cu mine ca și cum aș fi copil mic. Ahh și vroiam să zic că partea cu ”Pentru plăcințica din tine!” mi se potrivește de minune pentru că mi se spune pie! :))

    RăspundețiȘtergere
  33. @Ioana B., ce drăăăguţ. :D Pie. 8->
    La 19 eram deja plecată. :P

    RăspundețiȘtergere
  34. foarte tare....mie mi se portiveste tot ce ai skris mai sus....absolut tot....ashta e viatza nu e aja de buna ku toti...dar...trebuie sa mergem inainnte

    RăspundețiȘtergere
  35. @Anonim, :)
    Mergem, ce altceva să facem?

    RăspundețiȘtergere
  36. Esti fericita cand ti se canta in struna.
    Le multumesti doar acelora care nu te contrazic.
    Esti aspra cu cei care ar dori sa te ajute, aratandu-ti si cealalta fata a monedei:doi parinti care nu si-au abandonat copilul la WC, doi parinti care doresc "sa le fie copilul c-o treapta mai domn" (cum bine spune Adrian Paunescu"
    Poate nu stiu cum sa fie parinti, dar imortant e ca VOR. Nimeni nu primeste instructiuni de folosire a copilului cand devine mama. Poate vei avea tu noroc.

    RăspundețiȘtergere
  37. Esti prea tinuta in palme,ia sa nu fi avut nimic,sa vezi ce bine era.
    Nu iti meriti soarta draga,nici macar parintii!

    RăspundețiȘtergere
  38. Folosesti un limbaj foarte murdar...ceea ce denota lipsa de maturitate,decenta si bun simt.Nimic concret in scrisoare...Ce ti-au luat si ce nu ti-au dat parintii?Esti frustrata probabil ca ai restrictii si reguli de respectat,dar asta este menirea parintilor sa puna limite.Chestia cu olimpiada ...draga mea o faci pentru tine si ar trebui sa fi mindra ca ai participat ...as fi indiscreta sa stiu ce rezultate ai avut???Nu te cunosc nu iti cunosc parintii dar pot sa iti spun ca si eu am avut 16 ani si credema ca plingeam pe rupte ca nimeni nu ma intelege si cind ai mei m-au pedepsit si am luat si citeva palme ca am luat 5 la mate in primul trimestru de liceu (obisnuiti cu mine la olimpiade...)i-am urit...dar am terminat liceul,apoi facultatea si acuma cind fiul meu este la colegiu inca sint capabila sa ii explic derivatele...datorita olimpiadelor de mate...Tu ce bucurie le faci parintilor ...de cite ori intri in casa cu zimbetul pe buze...faci glume ,le spui ca apreciezi mincarea zilnica s-au celularul...pe care sint sigura il ai in mina ...Priveste viata pozitiv si incrarca sa vezi parte buna a lucrurilor .
    In loc sa plingi ...invata sa cinti la chitara...
    In loc sa scrii cuvinte grosolane ...compune o scrisoare de dragoste...
    In loc sa iti urasti parintii...iubestei...
    ...Si nu renunta sa fi fericita din lucruri marunte...
    Multa bafta

    RăspundețiȘtergere

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!