21 aprilie 2011

Ar trebui să dorm, dar nu o fac

Nu pentru că nu am chef, ci pentru că nu mai pot. M-am trezit de la 4:30 şi de atunci umblu ca o stafie prin casă, cu o cană de 4 în 1 fierbinte în mână şi aştept. Ce aştept, nu ştiu. Dar, dat fiind că altceva mai bun nu am de făcut...
Tastatura este foarte zgomotoasă şi mi-e să nu trezesc ghemu' de blană. Şi am mai stat şi o jumătate de oră să se deschidă râşniţa, că, de.
Începusem să mă panichez când am văzut câţi din lista sunt online, apoi am aruncat un ochi la ceas şi mi-am dat seamă că nimeni nu este aşa tâmpit să se scoale la ora asta ca să stea.
E naşpa, e de-abia 5:16 şi a şi trecut primu' tramvai. De fapt, au trecut mai multe.
Ieri a fost o zi foarte aiurea.

Mergând spre tramvai, am trecut pe lângă părculeţul care, odată, era un parc pentru copii. Mă rog, nu vă mai povestesc că în parcul ăla toboganul era plin de... urină şi excremente, că leagănele sunt întotdeauna date peste cap (să fie mai sus, pentru cei mai mari), că nu mai este aproape deloc nisip şi că pe jos sunt numai rahati de câini. Acum, toţi boşorogii, labagiii, ţiganii, beţivii se opresc în acel părculeţ. Bineînţeles, tre' să fii dobitoc să-ţi duci copilul acolo. Dar unii, din lipsă de timp şi bani şi poate şi din lene, merg acolo. Ieri, ca întotdeauna, acelaşi peisaj sinistru.

Vreo 7-8 ţigani, câţiva pe bancă, doi în leagăne şi unul sau doi în picioare se stabiliseră în parc. Băncile erau puse faţă în faţă, ca să-şi simtă mai bine mirosurile şi, ca nişte oameni ce se respectă, îşi luaseră afară câte o pungă de seminţe de fiecare. La marginea băncilor, pe partea stânga, era câte o sticlă de cola. Cât de mişto o fi să te distrezi într-un părculeţ pentru copii... cred că e super. Să ai şi toată familia cu tine, la bine şi la rău. De parcă n-ar fi de ajuns, dintr-un Logan (galben, desigur) parcat pe două locuri se auzea Salam (presupun că-i Salam, că numai Salam ar zice "Salam, tza, regheton, tza") cântând neobosit veşnicele manele. M-aş fi alăturat fără să stau pe gânduri grupului, dacă nu m-aş fi grăbit.

Apoi, am fost cu pitica la cumpărături (ne-a făcut nişte nervi de nu mai ştiam de noi), după care am mers la locul de joacă unde am plătit 7 lei pentru o oră. La început, micuţa a fost sfioasă şi nu voia să meargă acolo fără mami. A intrat şi mami. Eu stăteam la o masă şi aveam vedere perfectă către locul de joacă. Tipele care în mod normal ar fi avut grijă de copii stăteau de vorbă şi, dacă nu le atenţiona unul dintre părinţi, ar fi ieşit rău de tot între aia mici. Pentru că nu orice părinte se descalţă şi intră acolo, de altfel, ideea este (cred eu) să-ţi laşi acolo copilu' cât mergi la cumpărături sau să-l laşi să se joace şi tu să stai liniştit, la o masă, nu să alergi după el şi să ai grijă să nu se bată cu alţi copii. Dar suntem în Ro, nici nu ştiu de ce m-am aşteptat la altceva.

Mă duc să mai fac câte ceva pe aici şi apoi mă bag la televizor. Mi-e frică să mă uit înainte de 5-6, mi s-a întâmplat de mai multe ori să dau, din greşeală, peste filme d-alea... deocheate. :))

4 comentarii:

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!