20 mai 2011

Voi...

V-am lăsat de atâtea ori să-mi intraţi în suflet. M-aţi criticat, m-aţi iubit, aţi aruncat cu noroi în mine, m-aţi trântit la pământ... Iar eu m-am ridicat, ca de fiecare dată. Am început să vă cunosc, să vă citesc, să vă iubesc la rându-mi. M-am ataşat de voi aşa cum m-aş fi ataşat de o persoană reală. Am scris pentru voi, am fost aici pentru voi, am vrut să râdem împreună... Am făcut tot posibilul să fac locul confortabil pentru voi şi pentru mine şi am crezut că este de la sine înţeles: îţi place, stai; nu-ţi place, pleci. Ce e aşa de greu de priceput? Habar n-am.

Să nu vă miraţi când o să-mi închid porţile sufletului...

4 comentarii:

  1. Altfel spus,renunti la scrisul pe blog?
    :(

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim, altfel spus, s-ar putea să fac blogul privat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce s-a intamplat? Nu mai baga in seama toate tampeniile, te rog, nu le da satisfactie.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Lillee, nu le dau satisfacţie şi nu bag tâmpeniile în seama... dar câteodată îţi vine să zici "gata" şi să mergi pe alt drum...

    RăspundețiȘtergere

Hi! Vreau să încep spunând că toate comentariile sunt moderate aici. Dacă ai chef să spui ceva ofensator la adresa mea, a mamei mele, a familiei mele sau a cititorilor/comentatorilor mei te rog să te abţii pentru că nu există nicio şansă să ţi se publice comentariul şi deci efortul tău este în zadar. Niciunul dintre cei amintiţi nu are ce căuta pe tastatura ta, lasă-i în pace, că sunt oameni marfă. Te rog să-ţi exprimi părerile prezentând întotdeauna argumente şi nu lăsa comentarii de genul "Cool!" sau "Mijto!" pentru că eu ştiu deja cât de cool şi mişto este tot ce scriu. So... lasă un comentariu!