29 iunie 2011

Tatuajele sunt, mişto

Dumnezeu e, cu noi
(click pentru mărire)



Sursă imagine.

Când eşti cu un părinte în cameră

1. Nu dai click pe link-uri dubioase primite pe messenger. 
Mai ales când link-ul conţine nume de site-uri porno cunoscute, ca redtube. Doar laşi pe mai târziu, când poţi să-ţi înjuri amicul în voie.

2. Nu vorbeşti pe messenger decât dacă persoana cu care pălăvrăgeşti ştie că e cineva în spatele tău. 
Orice om mai scapă câte o înjurătură. Şi prietenii se pricep foarte bine să complice lucrurile. Gen "Da, frate, şi toată clasa a luat 3 la mate...". Chiar dacă era o glumă. Pun pariu că n-o să te creadă.

3. Închizi tab-urile de la orice site şi revii când eşti singur.
Eu eram ieri la Carbonaru şi, deşi nu-mi dădeam eu seama, scria mare şi roşu "Sex în grup. Amânare". Credeţi-mă, mi-a luat 5 minute să-i explic mamei că este o glumă. Bine că am găsit aia cu "Nota: Nu v-a suparat gluma cu sexul in grup, nu?", m-a salvat...

4. Nu asculţi muzică "cu prostii". 
Poate doar d-aia cenzurată. Da' eu urăsc cenzura... Dacă tot asculţi, încearcă să asculţi melodii cântate într-o limbă pe care părinţii tăi n-o cunosc. Încercaţi... somaleza, de exemplu. Bine, nu ştiu ce melodii în somaleză puteţi asculta. Vă descurcaţi voi.

5. Nu vorbeşti la telefon.
Mama are prostul obicei să intervină în discuţie, de parcă am fi într-o conferinţă. Ultima dată când am încercat să vorbesc cu tata la telefon am zis că mă dau cu capu' de pereţi, pentru că, pur şi simplu, nu mă lăsa să vorbesc cu el, deşi erau banii mei şi vorbeam la telefonul meu. Câteodată mă întreabă "Cu cine vorbeşti?". Dacă fac greşeala  să-i răspund, îmi cere detalii încă vreo cinci minute şi ajung să vorbesc în paralel. Bineînţeles, convorbirea mea se încheie cu un "Pot să te sun eu peste cinci minute, te rog?". Chiar dacă nu vorbesc prea des la telefon.

6. Te prefaci că faci orice altceva decât făceai iniţial.
De exemplu, poţi să pari preocupat de un joculeţ. Eu vă recomand QWOP, dar numai în cazul în care aveţi nervi de oţel şi tastatură rezistentă. Nu am ajuns decât pe la 18, dar domnişorul a reuşit să ajungă pe la 50 şi ceva. Eu mi-am băgat picioarele, până la urmă.
Later edit: Domnişorul a trecut de 100. WTF.

19 iunie 2011

Cum să fii nesimţit în parc

Ieri am ieşit cu rolele cu două dintre prietenele mele, Ruxi şi Andrada. Mă plictisisem grav în casă şi, decât să stau să-mi frec ochii de monitor, să dorm ca nesimţita sau să fac orice altceva singură, am zis că e OK să ies şi eu pe afară, doar am luat vacanţă, ce pana mea! Este de la sine înţeles că, într-un parc aglomerat ca IOR-ul, nu ai cum să nu dai peste imbecili. În cazul în care doar vă visaţi nesimţiti de parc pentru că nu ştiţi cum să procedaţi exact, vă invit să citiţi acest mic ghid practic despre "Cum să fii nesimţit în parc".

1. Ieşi în grupuri mari, nu mai mici de 20 de persoane. Trebuie neapărat să ocupaţi tot trotuarul şi să vă prefaceţi că nu auziţi niciun "Pardon!", "Îmi daţi şi mie voie?" şi că nu simţiţi niciun cot în cap. Trebuie să fiţi nesimţiţi până la capăt şi, în cazul în care cineva chiar reuşeşte să treacă printre sau pe lângă grup, neapărat trebuie să strigaţi ceva gen "Ce cur ai!" (asta în caz că nu eşti cu nevasta), "Făăă, palalilo!" etc.
Mic pont: Încearcă şi nişte avansuri, poate te alegi cu o pirandă pentru acasă. Ca un fel de bonus, înţelegi?

2. Ia-ţi câinele în parc şi lasă-l pe jos, fără să-l ţii în lesă. Aşa se va putea plimba printre picioarele oamenilor şi va putea fi călcat de biciclete, role, maşini etc. mult mai uşor. Arată-te indignat/înjură în cazul cineva chiar calcă pe cap câinele, chiar şi din neatenţie. Adică... oricine ar fi, este un nesimţit că îndrăzneşte să nu fie atent sau că nu poate să-ţi ocolească javra care-i sare în faţă.
Mic pont: Încearcă asta şi pe stradă. 


3. Ia un ham copilului şi lasă-l să se îndepărteze de tine. Fraierii care vor să treacă vor trebui să sară peste sau să-ţi ia copilu' în picioare. Asta nu este deloc important. Să fii sigur că oamenii se vor gândi la puradel înainte să se gândească la picioarele/mâinile/capetele lor. Nu i se va întâmpla nimic. Dacă se întâmplă, ştii ce să faci.
Mic pont: Îi poţi pune o ciocolată în mânuţe şi-i poţi da drumul să pună mâna pe oameni. Când îl vor vedea aşa mic şi drăgălaş, nu vor comenta nimic. 


4. Dacă există un lac, o fântână sau chiar şi o mică baltă, ia-ţi toţi copiii şi du-i la scăldat. Vor fi fericiţi pentru prima baie din an şi se vor distra pe cinste. Ceilalţi vor fi invidioşi pe voi pentru că vă distraţi aşa de bine.
Mic pont: Lasă-ţi copiii să alerge pe alee dezbrăcaţi sau faceţi un concurs "Cine udă cei mai mulţi trecători". Cine nu înţelege că trebuie să râdă şi nu să fie dezgustat, e prost.


5. Du-ţi câinele la cişmea şi lasă-l să lingă chestia din care ţâşneşte apa (ia-l în braţe dacă este de talie mică/mijlocie). Până la urmă, care-i problema? Cine nu vrea să bea după câinele tău să-ţi ia apă de acasă!
Mic pont: Poţi să te speli şi pe faţă, mâini şi/sau picioare în acelaşi loc. De fapt, poţi să faci orice, numai să stai acolo cât mai mult timp.

6. Scoate din casă vreo 5-6 prieteni şi luaţi 2-3 pungi mari de seminţe. Totul se scuipă jos, cu multă salivă, ca să sară bine de tot din gură. Ca să fiţi şucari, puteţi să scuipaţi în sus/pe spate/în părţi, în cazul în care celor din jur le este poftă de seminţe.
Mic pont: Staţi pe o bancă şi faceţi concursul cu "Cine scuipă mai departe" când trec oameni.


Şi acum, ca un BONUS, o să vă explic cum să faci un videoclip ca un baştan în câţiva paşi simpli:
- ieşi în parc când este multă lume
- iei un prieten cu o cameră
- iei un alt prieten care să ţină un casetofon
- filmezi în mulţime
- faci playback după melodia care se aude în casetofon
- dansezi şucar pe melodie
Micuţe ponturi: Nu lua în seamă râsetele celorlalţi; ei nu-şi permit cameră HD ca a ta şi, mai mult ca sigur, sunt invidioşi pe tine. Nu te întoarce de la cameră nici dacă te muşcă un câine de picior. Încearcă să-ţi aduci aminte versurile. Ştiu că este greu pentru că nu ai memoria bună, dar fă un efort. Eventual, poţi să pui pe cineva care ştie să scrie să facă un... ceva de pe care să citeşti versurile. E mai greu dacă doar silabiseşti.

Sper să aveţi o duminică frumoasă şi să încercaţi cât mai repede sfaturile mele.

18 iunie 2011

Clătite

Pentru că Andrada şi Monica mi-au făcut poftă de clătite, mi-am făcut şi eu azi. După ce m-am chinuit şi m-am minunat de cât de bine... arată şi miros, m-am dus la frigider să caut ceva să bag în ele. Şi a fost gen "WTF?!", pentru că am găsit doar aproximativ nimic în frigider cu care să le umplu.
Acum mă uit la ele. Poftă bună mie...

14 iunie 2011

Reguli

Niciodată, dar niciodată nu am suportat să mi se umble în telefon. Niciodată. Bă, e telefonu' meu. Nu contează că poate nu răspund la el niciodată şi că trimit doar ocazional câte un mesaj. Nu că aş avea ceva de ascuns neapărat, dar nu-mi place. Eu nu umblu în telefonul nimănui decât cu permisiune şi nu cotrobăi prin mesaje/numere de telefon pentru că, pur şi simplu, nu e treaba mea şi nu îmi place. 

De asemenea, când ies afară, nu-mi iau telefonu' cu mine, pentru că eu cred că eşti nesimţit dacă ieşi cu cineva şi stai să vorbeşti cu altcineva la telefon. Dacă îl iau, totuşi, îl pun pe silent sau îl închid. Nu poate fi nimic atât de important şi, în general, fac urât când mă sună cineva pentru căcaturi gen "Vaaai, măi Gabi, da' ce mai faaaci? Da' nu te-am mai văzut de mult!!! Da' când mai ieşim şi noi la un suc? Da' nici nu mai ştiu cum arăţi! Da' şi ce mai zici? Băi Gabi, da' mi-am luat o pisică şi uite, mi-a fătat!!! Da, uite, unu' e negru, unu' este alb, unu' seamănă cu un tigruţ şi unu' este maro!!! Da, şi nici nu ştiu ce nume să le pun... că tre' să mai crească, nici nu ştiu care e fată şi care e băiat.". Sau închid pur şi simplu.

Aseară urcam în casă şi, când sun la interfon, răspunde mama şi ţipă "Băăăăi, vino sus să-ţi iei chei că noi plecăm la cumpărături!!!!". Sau poate doar era stricat interfonu'. Zic "Nu asta făceam să ştii... am sunat la interfon să te întreb ce mai faci.". Îmi deschide, urc şi, când intru, văd telefonu' meu pe masă. Ce Dumnezeu?

Mama: A, bine că ai venit, că am sunat-o şi pe Simona pe ambele telefoane că noi plecam şi nu aveai chei...
Eu: Da' am fost doar până la magazin, aţi înnebunit? Unde crezi că m-aş fi dus cu papucii ăştia mărimea 46 în picioare?
După două minute îmi pică fisa: a sunat-o pe Simona pe ambele telefoane. Băi, eşti tâmpit? 
O întreb: De unde ai tu numerele Simonei?
Mama: De la tine din telefon.
Eu: Cum adică?
Mama: Hai, băi, termină.
Eu: Băi, stai aşa, adică tu îmi umbli în telefon?

Am plecat din bucătărie trântind uşile şi m-am închis în cameră. După ce am înjurat în gând vreo 20 de minute, mi-am revenit. De acum telefonu' o să stea numai la mine... sau, dacă nu, îl las să cadă pe ghenă. Măcar să ştiu un lucru, dacă tot suntem nesimţiţi în halu' ăsta. Acum am sunat-o pe mama şi am ţipat bine de tot în telefon, după ce i-am făcut morală şi am ameninţat-o că, dacă se mai întâmplă să-mi umble chiar şi o singură dată în telefon, îl sparg cu ciocanu'.

Ah, şi urăsc oamenii care te întrerup când vorbeşti la telefon. Băi, deci nu suport. Vezi în pana mea că vorbesc la telefon, lasă-mă să vorbesc, nu mă mai  întrerupe! Pe seară, am mai ieşit o dată afară şi m-a sunat văr-miu să îmi zică... ceva. Şi, în timp ce vorbeam, Simona se maimuţărea pe fundal: "Cine e? Ce zice? Băi, cu cine vorbeşti? Da' despre ce e vorba? Zi-mi şi mie. Cu cine vorbeşti, mă?". Până o să fac eu o criză de nervi pe stradă şi o să o învăţ cum tre' să te comporţi când cineva vorbeşte la telefon.

Deci, recapitulăm:
1. Nu se umblă în telefonul altcuiva niciodată. (poate doar dacă este găsit pe undeva împrăştiat pe asfalt sau dacă îţi dă voie/te roagă să cauţi ceva)
2. Nu se vorbeşte la telefon cu orele când eşti cu cineva afară. 
3. Nu se deranjează o persoană care vorbeşte la telefon. 

13 iunie 2011

Doliu

Micuţa mea,



Credeam că totul este bine. Ce s-a întâmplat? De ce nu mi-ai zis nimic? Nu m-aş fi aşteptat la asta niciodată, nu te-a trădat niciun gest...
Ştii că mami te iubeşte mult mult mult, nu? Să nu uiţi asta, nici măcar acum, când ochişorii tăi sunt închişi pe vecie.
Scuze dacă te-a sufocat ultima mea îmbrăţişare. Voiam să te mai simt o dată lângă inima mea. Sper că eşti liniştită şi că te joci undeva, pe o pajişte verde, cu toţi ceilalţi micuţi.
Vreau doar să ştii că atât am putut. Dacă ar mai fi fost ceva de făcut, nu aş fi ezitat. Îmi pare rău şi-mi va părea întotdeauna. Sper să mă ierţi şi să fii fericită, suflet drag, pentru că te-ai stins mult prea devreme.
Tu aveai tot cerul pentru tine... mai ştii? Cum ne uitam pe fereastră şi ţi l-am promis ţie pe tot? Dacă o să te răzgândeşti vreodată, vreau să ştii că tot al tău este. Iartă-mă.
O să te iubesc mereu,


Mami

08 iunie 2011

Când ai chef de râs... ai

Mai ştiţi gluma cu pulverizatorul şi strănutul? Gen "hapciu" şi stropeşti cu apă? Să creadă lumea că îi stropeşti cu... ? O poţi vedea aici.
Ieri am zis să încerc şi eu, să văd ce iese... :))
Cele mai amuzante reacţii:
- Blonda: "Ewww, m-ai flegmaaat!!!"
- Roxana, care s-a enervat destul de urât, ceva gen "Da' mai pune şi tu mâna la gură!!!" (după ce am "strănutat" de vreo 2-3 ori pe ea)
- Andrada, care era săraca total scârbită de faptul că strănut pe ea... în curte îi şoptea Roxanei că nu are şerveţele să se şteargă
- Alexandra B., care râdea şi mă întreba "Frateee, ai strănutat? :))" şi care, ulterior, se ferea de mine
- Bodyguard-ul tânăr, care nu-şi dădea seama ce s-a întâmplat dar care a zis, după, că n-a mai râs aşa de bine din clasa I
- Tipul cu tricou albastru, care a exclamat, după ce şi-a dat seama că eu am cam strănutat umed pe mâna lui,  "Shiiiiiit!!!"
Bineînţeles că, în timpul ăsta, oamenii din jur jucau şi ei teatru... eu îmi ceream scuze şi ziceam că mă simt foarte prost... până la urmă totul s-a terminat cu bine, fără să îmi iau vreun pumn în moacă.
A, de menţionat este şi Alexandra mea, care, fiind fată finuţă, nu mi-a zis decât "Noroc!".
N-am mai râs aşa de bine de mult. Totuşi, parcă nu aş avea curaj să fac asta oriunde, că, na, nu ştii peste cine dai şi cum poate reacţiona cineva. =)) A fost GENIAL.