15 octombrie 2012

M-am relaxat. Puţin.

Ce frumos... mai vreau!
Am prins vreme urâtă când am fost la ai mei. A fost destul de friguţ, a şi plouat, seara şi dimineaţa nu prea vedeai de ceaţă şi nici stele prea multe n-am văzut.
În schimb m-am relaxat cu scumpetea mea, care s-a făcut mareee şi frumoasă! Mi-au dat lacrimile când am luat-o în braţe, dar m-am făcut că am căscat. Doamne, ce pufoasă este!
Să v-o arăt? Să nu fiu zgârcită, zic.

De dimineaţă, la cafea. Torcea liniştită, mulţumită c-a primit de la mami mâncare şi pupici. Eu n-am mai văzut aşa ceva, pisica asta toarce numai dacă mă uit la ea.


Aici avea chef de joacă şi îmi pândea telefonul. A sărit de câteva ori pe el, a băgat şi colţii în cameră, dar mami nu se supără. Şi oricum nu a păţit nimic. 


După ce ne-am jucat şi am păpat, am băgat somn de voie. Mama şi tata erau ofticaţi că a ales să doarmă cu mine şi nu cu ei. :))
Vreau să merg mai des la ei! M-aş duce numai să văd pitica!

Problema este că a început să prindă tot felul de chestii. Prima oară a prins o vrăbiuţă şi s-a jucat cu ea până a omorât-o. A venit prea târziu ca s-o mai salvez. Apoi a continuat cu şoricei, d-ăia mici, de câmp. Incredibil de mici şi drăgălaşi. Am observat că arunca ceva în sus şi nu ştiam cu ce se joacă. Am văzut că era un şoricel mic, dar nu a vrut să îi dea drumul. Era mic şi ud. Nu îi mănâncă, dar îi omoară şi-i lasă pe unde apucă. Asta se întâmplă dac-o scapi din mână! :)) Şi, în sfârşit, ieri am descoperit cu ai mei că a prins o cârtiţă. Am rămas toţi super uimiţi, pentru că o cârtiţă e foarte greu de prins. A pândit-o ceva timp până să ajungă s-o prindă. Apoi a urcat-o în pod şi a lăsat-o acolo. V-aş fi arătat, dar e prea scârbos şi... bleah.

Dar eu o iubesc oricum. La fel şi ai mei. Nu mă aşteptam să o placă, mai ales că prima oară când au văzut-o au zis că e extraterestru, pentru că era slabă şi urâtă. :)) Tata se făcea că n-o vede, apoi începea să ţipe "asta îmii mai trebuia mie, pisică!!!" şi "n-ai altceva în caaap?". Un timp s-a tot strâmbat, că vedea că-i mestec mâncarea şi că nu mănânc carnea, ci i-o dau ei. Acum se bat pe ea, că amândoi vor să doarmă lângă ei, o alintă, o iubesc, îi cumpără mâncare din aia bună bună. Ce să mai, se poartă cu ea ca şi cu un copil, poate chiar mai frumos! Mă bucur mult că nu a ajuns la cine ştie cine, pentru că am investit mult timp şi bani în ea, dar mai ales iubire. E poate cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat, şi, dacă nu-i cel mai frumos, este unul dintre cele mai frumoase.

10 octombrie 2012

Oamenii săraci şi copiii lor

Am fost învăţată să nu judec oamenii după hainele pe care le poartă sau după câţi bani au în portofel. Am învăţat că oamenii cu adevărat săraci sunt cei care se complac în sărăcie, care nu încearcă să-şi depăşească condiţia de om sărac, care întreţin vicii scumpe din bani cu care ar putea cumpăra altceva. Oamenii săraci sunt cei care-şi cumpără moartea constant, pe datorie sau din ultimii bani de pâine.
Oamenii săraci fac şi au mulţi copii. V-aţi putea întreba de ce, care este motivul pentru care nişte persoane care nu sunt în stare să se întreţină pe ele, care nu au un venit sigur şi nici şcoală, fac copii.

Dacă v-aş spune că unul dintre motivele pentru care oamenii săraci fac copii este alocaţia, probabil aţi zice că vă iau la mişto. Ei bine, nu. E cât se poate de serios şi cunosc persoane care au făcut copii pentru alocaţie.

Apoi, într-o altă zi, am aflat că oamenii săraci mai fac copii şi pentru că ei le sunt singura "alinare" şi că pentru ei asta înseamnă bucurie, să aibă copii. Mi s-a părut cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodată şi cu greu m-am abţinut de la un râs d-ăla isteric. Ceea ce nu ştiţi voi despre aceşti oameni sărmani este că foarte mulţi dintre ei fumează şi beau banii pe care-i primesc ca ajutoare şi alocaţii de la stat. Cunosc cazuri reale şi aş putea să vă dau cel puţin 2 exemple concrete.

 Dar să revenim, cum adică să fii aşa de egoist să aduci pe lume un copil căruia nu ai să-i oferi nimic? Pentru ce? Să te spele la cur la bătrâneţe? Serios? Copiii nu se fac nici ca să vadă lumea că poţi şi ai cu ce să-l creşti, nu se fac nici că "aşa trebuie". Copilul, în accepţia mea, se face pentru că vrei, dar, mai ales, pentru că ai ce să-i oferi, pentru că te simţi în stare să-l creşti, îngrijeşti şi educi. Şi îl faci numai dacă te simţi pregătit psihic. Nu să-l articulezi la fiecare greşeală, nu să ţipi la el, nu să-i vorbeşti urât.
La oamenii săraci cel mai mult mă enervează că sunt super leneşi şi incredibil de nesimţiţi.

Adică OK, să zicem că ai făcut o greşeală, deşi e mult prea urât să vorbeşti aşa despre un copil. Şi nu ţi-ai dat seama şi nu te-ai gândit şi-ţi pare rău. Prea bine! Ce faci acum, te întrebi? Păi munceşti, în paştele mă-tii, munceşti să-ţi îndrepţi greşeala, să nu aibă şi alţii de suferit din pricina faptului că eşti tu prost! Ce zici de asta? Greu, nu-i aşa? De ce să nu cerşeşti? De ce să nu-ţi îmbraci copilul NUMAI cu haine primite de pomană? Da' mai ales, de ce să faci ceva ca să schimbi lucrurile? Păi nu e bine să vină banii de la proşti şi tu să stai de pomană? Ba da! E mult mai bine!
Ia uitaţi aici titlu de articol: N-am bani să le cumpăr copiilor mei rechizite şi haine.
Aşa, şi ce-mi spui mie, Cincinela, dragă? Do I look like I care? Ce, te-am pus eu să ţi-o tragi şi să faci copii?

Toată lumea zice acolo că mai bine am ajuta decât să comentăm despre situaţia Cincinelei, pentru că nu avem dreptul să judecăm noi. Ok, poate nu am dreptul să judec, dar am dreptul la o părere. Iar părerea mea este că Cincinela ar face bine să meargă la muncă şi să lase văicăreala, că banii prin muncă se fac! Vrea să aibă animale-n ogradă, copiii la şcoală, mâncare pe masă? Ce-ar zice dac-ar şi face ceva, ori ea nu pofteşte?

Eu, dac-aş fi săracă şi aş avea atâţia copii (cine plm îi pune să facă atâţia???), aş merge la ORICE serviciu, oricât de josnic ar fi (de la spălat WC-uri şi măturat străzi la şters babe la cur), numai să îmi pot întreţine familia pentru că mai josnic este să cerşeşti decât să munceşti (nu contează ce). Ştiu, o să ziceţi că nu ştiu cum este să fiu în acea situaţie şi că nu am de unde să îmi dau seama cum m-aş descurca dacă aş fi în locul lor. Sincer nici nu-mi doresc să ştiu şi nici n-o să ajung, vă promit. Dacă aveţi chef să susţineţi nişte oameni care stau degeaba, care fac copii pe bandă rulantă pentru alocaţie, înseamnă că ar trebui să daţi cât mai repede click pe x-ul din dreapta sus, pentru că nu avem nimic în comun. Mie să-mi permiteţi să nu fiu de acord cu voi şi să îmi spun părerea despre aceste scursuri ale societăţii, că altfel nu le pot numi.

Cunosc persoane care au facultăţi şi locuri de muncă plătite bine cărora le este frică să facă un copil pentru că nu sunt siguri că se pot descurca cu banii. Oamenii ăştia care au învăţat mult la viaţa lor şi care muncesc pe bune pentru banii pe care îi au îi plătesc pe nesimţiţii ăia să stea acasă şi să facă copii. Eu n-am să fac niciodată chestia asta.

Sursa poza: http://saraciainromania.blogspot.ro/

08 octombrie 2012

Învăţ şi scriu

Aşa că o să mă scuzaţi că bag d-astea scurte. Să aveţi o seară mişto! Eu vreau să-mi fac o cioco caldă şi să-mi ţin picioarele în apă fierbinte. Începe să fie friiig! O să vă scriu mai mult când o să am timp! Până atunci vă pup! Ascultaţi muzică şi aveţi grijă să nu răciţi, că eu trag de nas de ceva timp!

04 octombrie 2012

Oamenii ăia...

... pe care nu-i cunoşti de mai mult de cinci minute, dar care îţi povestesc detalii despre viaţa lor privată şi intimă ca şi când i-ai cunoaşte de-o viaţă.
... care simt nevoia mintă despre orice, numai ca să nu lase impresia că duc o viaţă patetică. Pe care chiar o duc, dar nu vor să recunoască. Adică, una e să spui că ai venit la liceu cu autobuzul şi alta e să spui că ai venit cu autobuzul şi lângă tine era cineva care făcea cine ştie ce şi te-a abordat în nu ştiu ce fel ca să-ti spună ceva total ciudat. Lucrurile astea numai mie mi se întâmplă şi nu, eu nu mint niciodată în legătură cu ele pentru că nu simt nevoia. Cine mă cunoaşte şi a petrecut timp cu mine în particular ştie că mie mi se întâmplă cele mai tâmpite chestii şi că nu aberez deloc, niciodată. 
... care nu te-au văzut decât o dată sau care te-au cunoscut prin intermediul cuiva dar care te salută pe stradă ca şi când ar saluta un prieten vechi pe care nu l-au mai văzut de mult, cu acelaşi entuziasm pe care îl are un copil când primeşte o jucărie nouă.
... care bârfesc mereu pe cineva, indiferent că este vorba despre un prieten sau despre o persoană necunoscută, care comentează întotdeauna despre alţii şi care comentează în general despre aproape oricine şi orice.
... care nu realizează că nu au dreptul să judece pe nimeni şi care au constant opinii care nu folosesc nimănui.
... care au orgoliul mult prea mare ca să recunoască atunci când au greşit şi care o ţin pe a lor chiar dacă tu aduci argumente solide care ar putea lejer să demonstreze că ai dreptate şi să le schimbe punctul de vedere.
... care pun întotdeauna întrebări, dar nu pentru că le-ar păsa, ci din pură curiozitate.
... care te evită dintr-o dată fără să aibă vreun motiv real sau care pur şi simplu nu te mai bagă în seamă. Care nu dau nicio explicaţie pentru faptul că nu mai dau nici măcar un "bună" şi care susţin că n-au nimic când, de fapt, demonstrază exact contrariul.
... care se plâng întotdeauna de ceva. 
... care au impresia că li se cuvine totul, că le este permis orice, chiar dacă în mod normal nu au niciun motiv să se simtă deasupra unei alte persoane.
... care au tupeul ăla nesimţit şi de prost gust şi nesimţirea aia crasă în ei, pe care le deteşti din tot sufletul.
... care nu au o viaţă şi care se agaţă de vieţile altora pentru că este mai interesant aşa.

Hai, să nu-mi spuneţi că nu-i cunoaşteţi pe oamenii ăia!

03 octombrie 2012

Pufoshenie

Deci! V-am mai zis cât de mult îmi iubesc pisica???
Nu m-am putut abţine! 

O am mereu cu mine, o aud zilnic la telefon şi de-abia aştept să o văd. Cel mai drăguţ sufleţel!

Hey, sunt eu, bufniţa!

Mă mai cunoaşteţi? Eu sper că da, că nu-mi place să vorbesc cu pereţii.
Ok, păi s-o luăm pe rând:

1. Am început şcoala de 3 săptămâni, tot de 3 săptămâni am început pregătiri intense (intense, da?) la materiile pentru bac şi deja obosesc la greu. Azi, de exemplu, am adormit vreo 5 ore jumate, fără să vreau. Pur şi simplu am adormit. :))

2. Am devenit dependentă de telefon. Asta însemnând net (bine că-i nelimitat, zic) când nu pot sta pe laptop, jocuri când mă plictisesc, organizator când sunt prea aiurită să ţin minte când şi unde să mă duc, notiţe când nu vreau să uit nimic. Mesaje şi telefoane la greu. Muzică aproape nonstop. Bateria rezistă! :))

3. Am început să-mi fac temele şi să învăţ. Ştiu, ce naiba e greşit cu mine?

4. Cum calculatorul o să plece la ai mei, m-am gândit că ar fi frumos să-mi iau la revedere de la el, aşa că l-am pus frumos pe birou. Iniţial m-am gândit să iau din el ce mai aveam (tone de muzică bună, multe melodii geniale adunate pe parcursul a trei ani de care uitasem complet!), să şterg programe care alor mei nu le-ar folosi etc. Ce am făcut? Ăăă, am început prin a uita parola. Aşa că... am reinstalat windows-ul, ce puteam face altceva? :)) Apoi am stat la el vreo 2 săptămâni, timp în care am uitat complet de micuţul meu Pinky. :( Apoi nu mai voiam să mă despart de el. Mi-era dor să stau la monitorul de 22", la tastatura mea frumoasă la care nu mai ştiam să scriu, mi-era dor să mi se încurce firul de la mouse în celelalte fire. Câtă istorie într-un singur calculator... ce a scris tastatura aia, ce a afişat monitorul ăla, câte nopţi m-a suportat unitatea aia! Ce dezastru era când nu mai mergea! Mi se prăbuşea lumea...

5. Dacă n-aş avea cei mai tari colegi cred c-aş ceda nervos. Serios!

6. Mă simt ciudat, credeam că am destul timp să mă gândesc, dar nu ştiu ce să fac mai departeee! Bla bla blaaa nu-mi mai place nimic vreau să stau toată viaţa meaaa şi să am bani de la mami şi tati şi să nu fie nevoie să merg la serviciu şi să devin o tanti acră care se gândeşte numai la bani şi vreau să am 18 pentru totdeaunaaaa! Bineînţeles că nu se poate, deci la ce facultate ne întâlnim?

7. În ultima vreme încerc să găsesc motive să zâmbesc dar nu prea am succes. Adică numai când zic bac mi se face rău. Cu toate astea, mă trezesc râzând cu gura până la urechi cam 24 de ore pe zi. Cred că sunt nebună sau ceva.

8. M-am săturat de examene, de cărţi, de învăţat. O să ziceţi "deja?". Da, deja!

9. Anulăm, aşa cum mi-a zis şi-o prietenă, şcoala de şoferi până după bac. Cred c-o să mă mai bucur puţin de transportul în comun. Apropo, nu mai vine frigul? Put oamenii ăştia ca dracu'!

10. Vreau weekend. Încă de luni!


11. Acum pe bune, sper să fie un an perfect, vreau să luăm toţi bacul, vreau să fac cinste când iau carnetul de şoferi, vreau să vă fac o tură cu maşina, vreau să plec mult vara asta, vreau să mă relaxez până dau în plictiseală. De-abia aştept să ajung săptămâna viitoare (am anulat, trebuia săptămâna asta, dar am examen :( )la ai mei, să-mi văd pisicuţa care s-a făcut maaaare şi să-mi văd prietenii de la ţară şi să mă uit noaptea târziu la stele. Nu trece prea repede timpuuuul? Vreau să fie vară din nou!

Până data viitoare, vă pup pe toţi! Gataaa, e aproape 3, mă culc şi eu. Mai stau puţin în pat până dimineaţă la 7. Nighty night!