... care simt nevoia mintă despre orice, numai ca să nu lase impresia că duc o viaţă patetică. Pe care chiar o duc, dar nu vor să recunoască. Adică, una e să spui că ai venit la liceu cu autobuzul şi alta e să spui că ai venit cu autobuzul şi lângă tine era cineva care făcea cine ştie ce şi te-a abordat în nu ştiu ce fel ca să-ti spună ceva total ciudat. Lucrurile astea numai mie mi se întâmplă şi nu, eu nu mint niciodată în legătură cu ele pentru că nu simt nevoia. Cine mă cunoaşte şi a petrecut timp cu mine în particular ştie că mie mi se întâmplă cele mai tâmpite chestii şi că nu aberez deloc, niciodată.
... care nu te-au văzut decât o dată sau care te-au cunoscut prin intermediul cuiva dar care te salută pe stradă ca şi când ar saluta un prieten vechi pe care nu l-au mai văzut de mult, cu acelaşi entuziasm pe care îl are un copil când primeşte o jucărie nouă.
... care bârfesc mereu pe cineva, indiferent că este vorba despre un prieten sau despre o persoană necunoscută, care comentează întotdeauna despre alţii şi care comentează în general despre aproape oricine şi orice.
... care nu realizează că nu au dreptul să judece pe nimeni şi care au constant opinii care nu folosesc nimănui.
... care au orgoliul mult prea mare ca să recunoască atunci când au greşit şi care o ţin pe a lor chiar dacă tu aduci argumente solide care ar putea lejer să demonstreze că ai dreptate şi să le schimbe punctul de vedere.
... care pun întotdeauna întrebări, dar nu pentru că le-ar păsa, ci din pură curiozitate.
... care te evită dintr-o dată fără să aibă vreun motiv real sau care pur şi simplu nu te mai bagă în seamă. Care nu dau nicio explicaţie pentru faptul că nu mai dau nici măcar un "bună" şi care susţin că n-au nimic când, de fapt, demonstrază exact contrariul.
... care se plâng întotdeauna de ceva.
... care au impresia că li se cuvine totul, că le este permis orice, chiar dacă în mod normal nu au niciun motiv să se simtă deasupra unei alte persoane.
... care au tupeul ăla nesimţit şi de prost gust şi nesimţirea aia crasă în ei, pe care le deteşti din tot sufletul.
... care nu au o viaţă şi care se agaţă de vieţile altora pentru că este mai interesant aşa.
Hai, să nu-mi spuneţi că nu-i cunoaşteţi pe oamenii ăia!
... care au orgoliul mult prea mare ca să recunoască atunci când au greşit şi care o ţin pe a lor chiar dacă tu aduci argumente solide care ar putea lejer să demonstreze că ai dreptate şi să le schimbe punctul de vedere.
... care pun întotdeauna întrebări, dar nu pentru că le-ar păsa, ci din pură curiozitate.
... care te evită dintr-o dată fără să aibă vreun motiv real sau care pur şi simplu nu te mai bagă în seamă. Care nu dau nicio explicaţie pentru faptul că nu mai dau nici măcar un "bună" şi care susţin că n-au nimic când, de fapt, demonstrază exact contrariul.
... care se plâng întotdeauna de ceva.
... care au impresia că li se cuvine totul, că le este permis orice, chiar dacă în mod normal nu au niciun motiv să se simtă deasupra unei alte persoane.
... care au tupeul ăla nesimţit şi de prost gust şi nesimţirea aia crasă în ei, pe care le deteşti din tot sufletul.
... care nu au o viaţă şi care se agaţă de vieţile altora pentru că este mai interesant aşa.
Hai, să nu-mi spuneţi că nu-i cunoaşteţi pe oamenii ăia!
Îi cunosc pe toţi!
RăspundețiȘtergereÎmi pare rău! :(
ȘtergereCunosc aproape pe fiecare dintre care ai spus :)) sau pe toti :-?
RăspundețiȘtergereEu îmi doresc să nu fi cunoscut nici măcar jumate din ei...
ȘtergereSunt oameni care nu vad viata asa cum e ea cu adevarat - frumoasa si lipsita de prejudecati.. Bravo pentru post !
RăspundețiȘtergereMulţumesc! :*
Ștergere