28 februarie 2013

Vă mulţumesc

Vă mulţumesc sincer pentru tot.

Vă mulţumesc vouă, celor care aţi aruncat cu ouă pentru că n-aţi avut ceva mai bun de făcut, le mulţumesc celor care au reuşit performanţa de a urî prin tastatură, le mulţumesc pentru timpul dedicat mie, pentru mail-urile pe care mi le-au trimis pe privat şi pentru comentariile pe care le-au postat.

Şi vă mulţumesc şi vouă, celor care m-aţi susţinut, tuturor celor care s-au abonat, tuturor persoanelor minunate pe care le-am cunoscut prin intermediul blogului, atât în virtual, cât şi în viaţa reală, mulţumesc celor care au fost mereu acolo la comentarii când au avut ceva de spus (mulţumesc, deci, şi pentru laude, şi pentru critici), dar şi celor care doar au citit.

Din păcate, nu mai am timp de nimic, pentru că-l dedic altor lucruri mai importante pentru mine, cel puţin în acest moment.

Au fost doi ani frumoşi, în care am cunoscut foarte multe persoane minunate. Cu unii am legat prietenii strânse, cu unii m-am întâlnit şi dincolo de monitor (şi, între noi fie vorba, când am văzut ce fel de oameni îmi citesc blogul m-am simţit prost pentru fiecare înjurătură pe care am postat-o) şi pe alţii i-am lăsat în urmă, pentru că n-au meritat mai mult. :)

În doi ani s-au întâmplat multe lucruri, atât frumoase, cât şi urâte. Am pierdut prieteni pe care-i ştiam de-o viaţă, am pierdut oameni la care ţineam enorm din greşeli prosteşti, am greşit mult, am greşit intenţionat, am fost proastă, n-am gândit, am încercat şi n-am reuşit, dar întotdeauna am scos-o cumva la capăt. Am învăţat mult din greşeli, am învăţat că, dacă prima oară e greşeală, a doua oară e alegere, am reuşit să umplu fiecare gol din viaţa mea şi am învăţat că dacă nu merge din prima şi nici din a doua, a treia e probabil cu noroc.

Mi-a fost, îmi este şi-mi va fi întotdeauna greu să-mi iau rămas bun. Am vrut să şterg blogul pur şi simplu, dar m-am simţit datoare să vă spun şi de ce o să o fac, dacă o să o fac. O perioadă o să-l las aşa, în speranţa că într-o zi voi simţi nevoia să mai scriu cum o făceam la început. Dacă nu se va întâmpla, asta e, nu-mi pare rău.